Alopecia frontală fibrozantă — linia părului care se retrage și nu mai revine

Pe scurt

• Alopecia frontală fibrozantă (AFF) este o cădere a părului cu cicatrizare: linia frunții și a tâmplelor se retrage încet, iar firele pierdute nu mai cresc la loc. Dovezi moderate
• Apare mai ales la femei după menopauză, dar și la femei mai tinere și, rar, la bărbați. Cazurile au crescut mult de la prima descriere, din 1994. Dovezi moderate
• Există o predispoziție genetică, arătată de studii genetice mari. Dovezi moderate
• Legătura cu cremele de față și protecția solară este o asociere statistică din studii caz-control, nu o cauză demonstrată. Dovezi slabe
• Niciun tratament nu este aprobat special pentru AFF. Cele folosite (de exemplu dutasterida, corticosteroizii locali, hidroxiclorochina) se bazează mai ales pe studii observaționale și urmăresc oprirea progresiei, nu regenerarea. Dovezi slabe
• Diagnosticul devreme contează, pentru că ce s-a pierdut nu se mai recuperează. Dacă vezi că linia frunții urcă sau îți rărește sprânceana, mergi la dermatolog.

Ce spune știința

AFF este considerată o variantă a lichenului planopilaris, boala inflamatorie în care sistemul imunitar atacă foliculii de păr (rădăcinile firelor) și îi înlocuiește cu țesut cicatricial ^[1][3]. Mecanismul comun e explicat acolo; aici e vorba de ce are specific AFF. Pentru ansamblu, vezi Căderea părului: tipurile de alopecie.

Simptome și cum arată

Semnul principal este retragerea lentă a liniei părului de pe frunte și de pe tâmple. În urmă rămâne o bandă de piele netedă, lucioasă, adesea mai palidă decât restul frunții ^[1]. Pe marginea ei, firele rămase pot avea la bază o ușoară roșeață sau mici cojițe, semn de inflamație activă.

Foarte des se răresc sau dispar și sprâncenele, uneori înaintea părului de pe scalp ^[1][4]. Unele persoane pierd genele sau părul de pe corp. Pe obraji și tâmple pot apărea papule faciale: umflături mici, de culoarea pielii, care se simt mai bine la atingere decât se văd ^[4]. La pielea mai închisă la culoare, AFF e adesea însoțită de pete maronii-cenușii pe față (lichen plan pigmentar), probabil parte din aceeași boală ^[3]. Unii oameni nu simt nimic, alții au mâncărime sau arsură pe linia părului.

În studiul spaniol pe 355 de pacienți, 37% aveau formă severă. Pierderea genelor, papulele faciale și afectarea părului de pe corp au fost asociate cu forme mai severe; debutul prin pierderea sprâncenelor, cu forme mai ușoare ^[4]. Dovezi moderate

Când începe

AFF a fost descrisă la femei după menopauză, care rămân grupa cea mai afectată ^[1]. În studiul pe 355 de pacienți, vârsta medie a fost 61 de ani (între 23 și 86); 14% dintre pacienți aveau menopauză precoce, iar 13% avuseseră histerectomie (scoaterea uterului) ^[4]. Dovezi moderate

Boala avansează de obicei încet, pe parcursul anilor, iar evoluția e greu de prevăzut ^[1][2]. Mulți o observă târziu, pentru că retragerea treptată se confundă cu îmbătrânirea.

Cât de frecventă este, la femei și la bărbați

Nu există date sigure despre câți oameni au AFF în populație ^[5]. Diagnosticele noi au crescut însă clar: în mai multe centre specializate pe păr, cazurile noi au crescut semnificativ între 2006 și 2016, iar articolele despre AFF au urcat de la unul în 1994 la 44 în 2016 ^[5]. O parte din creștere vine din recunoașterea mai bună a bolii ^[1]. Dovezi moderate

Din cei 355 de pacienți ai studiului spaniol, 343 erau femei (49 înainte de menopauză) și 12 bărbați, adică aproximativ 3% ^[4]. Studiul genetic britanic o descrie ca afectând „aproape exclusiv femei” ^[6]. La bărbați, boala apare de obicei mai devreme, afectează des barba și perciunii, sprâncenele sunt implicate la 43–95% dintre ei (în funcție de studiu), iar boala e adesea confundată cu alopecia androgenetică ^[7]. Dovezi moderate

Ce spun studiile despre cauze

Genetica. Un studiu de asociere pe tot genomul (GWAS, care compară ADN-ul bolnavilor cu al persoanelor sănătoase) pe 1016 femei cu AFF și 4145 fără boală, din Marea Britanie și Spania, a găsit patru regiuni genetice implicate. Cea mai puternică e HLA-B*07:02, o variantă a unei gene a sistemului imunitar; alta privește CYP1B1, o enzimă care procesează hormoni și substanțe străine ^[6]. O analiză pe 1585 de femei cu AFF a confirmat rolul genelor imunitare ^[8]. AFF este deci o boală inflamatorie cu predispoziție genetică, ceea ce nu înseamnă că o vei face dacă o are o rudă. Dovezi moderate

Hormonii. Debutul după menopauză sugerează un rol hormonal, iar unele date implică estrogenii luați din exterior, fără o legătură directă confirmată ^[3]. Un studiu britanic a găsit că varianta de risc a genei CYP1B1 a fost asociată cu AFF (șanse de 1,9 ori mai mari) doar la femeile care luaseră anticoncepționale orale ^[9]. Este o interacțiune statistică, nu un sfat practic: în același studiu, femeile fără AFF luaseră chiar mai des anticoncepționale (91%) decât cele cu AFF (76%). Dovezi slabe Despre această etapă, vezi Menopauza și perimenopauza.

Cremele de față și protecția solară. O meta-analiză a 9 studii (1248 de pacienți, 1459 de persoane fără boală) a găsit că bolnavii folosiseră mai des protecție solară pe față (șanse de 3 ori mai mari) și creme hidratante de față (de 2,2 ori). La femei, asocierea cu cremele hidratante nu a mai fost semnificativă, cea cu protecția solară a rămas. Produsele de păr nu au fost asociate ^[10]. Dovezi slabe

Sunt studii caz-control: oamenii își amintesc retrospectiv ce au folosit, iar cine are o boală a pielii își amintește altfel decât cine nu are. Asocierea nu dovedește cauzalitatea ^[3]. Nici un risc absolut nu se poate calcula, pentru că nu știm cât de frecventă e AFF ^[5]. Protecția solară rămâne importantă împotriva cancerului de piele; datele nu justifică renunțarea la ea.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul îl pune dermatologul, de obicei pe baza aspectului și a tricoscopiei: examinarea scalpului cu un dermatoscop, o lupă cu lumină care mărește pielea și firele ^[1][7]. Medicul caută lipsa orificiilor din care cresc firele și inflamația din jurul firelor rămase. Când tabloul nu e clar, de exemplu dacă există și alopecie androgenetică, se face o biopsie: o bucățică mică de piele din scalp examinată la microscop ^[7].

Tratamente

Scopul este oprirea progresiei, nu recuperarea părului pierdut, pentru că foliculii cicatrizați nu se refac ^[3]. Niciun medicament nu e aprobat pentru AFF, iar tratamentul se bazează mai ales pe serii retrospective de cazuri, cu criterii de evaluare diferite ^[3]. În practică se combină mai multe tratamente ^[2]. Într-un consens internațional cu 69 de experți, acordul s-a obținut doar la 56% dintre întrebări, cel mai slab la proceduri și la pastile ^[11]. Dovezi moderate

Tratamente medicamentoase

Inhibitorii de 5-alfa-reductază (finasteridă, dutasteridă) reduc transformarea testosteronului într-un hormon mai activ. Funcționează? Probabil ajută la stabilizare, dar doar pe date observaționale. O meta-analiză a 7 studii nerandomizate (366 de pacienți) a estimat stabilizarea la circa 63% dintre cei tratați cu dutasteridă ^[12]. În studiul pe 355 de pacienți, dintre cei 111 tratați cu aceste medicamente, 47% s-au ameliorat și 53% s-au stabilizat ^[4]. Fără grup de comparație, nu știm cât s-ar fi stabilizat oricum. Consensul dermatologilor spanioli pornește de la dutasterida orală ^[13]. Dovezi slabe

Corticosteroizii locali (creme sau injecții) reduc inflamația și se folosesc des, în combinație ^[13]. Funcționează? Probabil calmează inflamația, dar fără studii controlate. Dovezi slabe

Inhibitorii de calcineurină (de exemplu tacrolimus în cremă) sunt antiinflamatoare locale fără cortizon ^[2][7]. Funcționează? Date puține, observaționale. Dovezi slabe

Hidroxiclorochina, un medicament care modulează imunitatea, folosit și în lupus, e recomandată de consensul spaniol dacă inflamația persistă ^[13]. Funcționează? Nu există studii randomizate în AFF. Dovezi slabe

Minoxidilul nu acționează asupra inflamației; se folosește când există și alopecie androgenetică ^[7]. Nu există dovezi că oprește AFF. Dovezi slabe Isotretinoina orală a fost folosită pentru papulele faciale ^[7]. Dovezi slabe

Toate au efecte adverse și contraindicații, inclusiv în sarcină. Alegerea aparține dermatologului.

Proceduri

O analiză sistematică a 38 de studii (411 pacienți cu AFF, lichen planopilaris sau lupus discoid) a găsit că injecțiile cu corticosteroizi în zona afectată au dus cel mai constant la stabilizare, dar regenerarea a fost inconsecventă. Plasma bogată în trombocite (PRP) și lumina de intensitate mică (LLLT) au avut rezultate favorabile în serii mici. Autorii le consideră completări ale tratamentului medicamentos ^[14]. Dovezi slabe

Transplantul de păr. O analiză a 13 serii și cazuri (113 pacienți, două treimi cu AFF) a găsit o supraviețuire a firelor transplantate de 80–100% la 6–12 luni, dar sub 41% după al doilea an ^[15]. Funcționează? Doar temporar, la boala liniștită de mult timp. Dovezi slabe

Terapii în curs de dezvoltare

Inhibitorii JAK blochează semnale din celulele imune care întrețin inflamația. Un studiu randomizat dublu-orb de fază 2a pe 30 de femei cu AFF a comparat 12 săptămâni crema cu delgocitinib cu o cremă fără substanță activă. Crema activă a redus markerii moleculari ai inflamației și a fost bine tolerată; efectul clinic a fost evaluat doar exploratoriu ^[16]. Rezultatul e promițător, dar mic și scurt; alte studii randomizate sunt în curs ^[3]. Dovezi slabe

Ce poți face

• Mergi devreme la dermatolog dacă linia frunții urcă, sprâncenele se răresc fără explicație sau apar mici umflături pe tâmple. Ce se pierde nu se recuperează.
• Fotografiază-ți fruntea din față și din profil, la aceeași lumină, la câteva luni. Îl ajută pe medic să vadă dacă boala avansează.
• Nu renunța la protecția solară pe baza studiilor de asociere. Dacă te îngrijorează, discută cu dermatologul ce produse folosești pe față.
• Nu lua singur medicamente pentru păr cumpărate online. Unele sunt interzise în sarcină sau când plănuiești o sarcină, altele cer controale periodice.
• Fii realist cu transplantul: în AFF rezultatele scad în timp.
• Dacă schimbarea aspectului te apasă, spune-i medicului. Există soluții cosmetice (machiaj, tatuaj cosmetic al sprâncenelor, coafuri).

Ce nu știm încă

• Cauza. Genetica contează, dar nu știm ce declanșează boala și de ce cazurile au crescut atât ^[3][5].
• Rolul cosmeticelor și al hormonilor. Datele vin din studii caz-control; ar fi nevoie de studii care urmăresc oamenii în timp.
• Cel mai bun tratament. Nu există studii randomizate mari care să compare tratamentele, iar experții nu sunt de acord în multe privințe ^[11].
• Cât timp se tratează și ce se întâmplă la oprire sunt puțin studiate.
• Inhibitorii JAK au nevoie de studii mai mari și mai lungi.

Când să mergi la medic

Mergi la dermatolog (cu trimitere de la medicul de familie, dacă e nevoie):

• dacă linia părului de pe frunte sau tâmple se retrage, mai ales după menopauză;
• dacă îți cad sprâncenele, total sau parțial, fără explicație;
• dacă ai mâncărime, arsură, roșeață sau cojițe pe marginea liniei părului;
• dacă apar umflături mici pe obraji sau tâmple ori pete închise la culoare pe față;
• dacă ai diagnosticul și boala pare să avanseze în ciuda tratamentului;
• dacă tratamentul îți dă efecte adverse: nu-l opri singur, discută cu medicul.

AFF nu este o urgență, dar întârzierea înseamnă păr pierdut definitiv.

Surse

1. Alenezi S, Ezzat RZ, Miteva M. Frontal fibrosing alopecia part I - Diagnosis and clinical presentation. J Am Acad Dermatol. 2026. PubMed ↩
2. Ezzat RZ, Alenezi S, Miteva M. Frontal fibrosing alopecia part II: Etiopathogenesis and management. J Am Acad Dermatol. 2026. PubMed ↩
3. Messenger AG, Asfour L, Harries M. Frontal Fibrosing Alopecia: An Update. Am J Clin Dermatol. 2025. PubMed ↩
4. Vañó-Galván S, Molina-Ruiz AM, Serrano-Falcón C, et al. Frontal fibrosing alopecia: a multicenter review of 355 patients. J Am Acad Dermatol. 2014. PubMed ↩
5. Mirmirani P, Tosti A, Goldberg L, et al. Frontal Fibrosing Alopecia: An Emerging Epidemic. Skin Appendage Disord. 2019. PubMed ↩
6. Tziotzios C, Petridis C, Dand N, et al. Genome-wide association study in frontal fibrosing alopecia identifies four susceptibility loci including HLA-B*07:02. Nat Commun. 2019. PubMed ↩
7. Melián-Olivera A, Imbernón-Moya A, Porriño-Bustamante ML, et al. Frontal Fibrosing Alopecia in Men: A Review of the Literature. J Clin Med. 2025. PubMed ↩
8. Rayinda T, Dand N, McSweeney SM, et al. Epistasis of ERAP1 With 4 Major Histocompatibility Complex Class I Alleles in Frontal Fibrosing Alopecia: A Genome-Wide Association Study Meta-Analysis. JAMA Dermatol. 2025. PubMed ↩
9. Rayinda T, McSweeney SM, Christou E, et al. Gene-Environment Interaction Between CYP1B1 and Oral Contraception on Frontal Fibrosing Alopecia. JAMA Dermatol. 2024. PubMed ↩
10. Kam O, Na S, Guo W, et al. Frontal fibrosing alopecia and personal care product use: a systematic review and meta-analysis. Arch Dermatol Res. 2023. PubMed ↩
11. Meah N, et al. Statement from the frontal fibrosing alopecia international expert alliance: SOFFIA 2024. J Eur Acad Dermatol Venereol. 2026. PubMed ↩
12. Seo HM, Oh SU, Kim S, et al. Dutasteride in the treatment of frontal fibrosing alopecia: Systematic review and meta-analysis. J Eur Acad Dermatol Venereol. 2024. PubMed ↩
13. Saceda-Corralo D, Combalia A, Fernandez-Crehuet P, et al. Consensus Document on the Clinical Management of Frontal Fibrosing Alopecia: Recommendations From Spanish Working Group on Trichology and Onychology of the AEDV. Actas Dermosifiliogr. 2026. PubMed ↩
14. Tanha AE, Ghane Y, Jafarzadeh A, Goodarzi A. A systematic review of procedural modalities in the treatment of lichen planopilaris, frontal fibrosing alopecia, and discoid lupus erythematosus. Lasers Med Sci. 2025. PubMed ↩
15. Palacios-Diaz RD, Lasheras-Pérez MA. Systematic review of efficacy of hair transplantation in patients with classic lichen planopilaris and frontal fibrosing alopecia: revisiting the current evidence. An Bras Dermatol. 2026. PubMed ↩
16. Martin A, Shokrian N, Kelley KJ, et al. Randomized Controlled Trial of the Topical Jak Inhibitor Delgocitinib Cream in Patients with Frontal Fibrosing Alopecia. J Invest Dermatol. 2026. PubMed ↩