Lichen planopilaris — căderea de păr cu cicatrice și de ce contează diagnosticul precoce

Ce este lichen planopilaris, cum arată, cine face boala, cum se pune diagnosticul și ce arată, cu sinceritate, studiile despre tratamente.

Dovezi mixte Miză ridicată 8 min de citit · 14 surse ·Actualizat 28 octombrie 2026
✓
Revizuit cu AI. Sursele de mai jos au fost verificate automat pe PubMed, iar fiecare afirmație importantă are un grad de dovezi. E o sinteză a studiilor, nu un sfat medical. Când un medic sau un practician revizuiește ghidul, verdictul lui apare aici.
Cuprins · 8 min de citit
  1. Pe scurt
  2. Ce spune știința
  3. Ce poți face
  4. Ce nu știm încă
  5. Când să mergi la medic
  6. Surse

Pe scurt

  • Lichen planopilaris este o boală inflamatorie a scalpului în care sistemul imunitar atacă foliculii de păr. Este o alopecie „cicatricială”: foliculul distrus e înlocuit de țesut fibros, iar în zona respectivă părul nu mai crește. Dovezi puternice
  • Este o boală rară, întâlnită mai ales la femei: într-o bază de date mare din SUA, aproximativ 9 din 10 persoane cu diagnosticul erau femei. Dovezi moderate
  • Semnele tipice sunt zone fără păr cu roșeață și scuame în jurul firelor rămase, plus mâncărime, usturime sau durere. Diagnosticul îl pune dermatologul, cu tricoscopie și adesea cu biopsie. Dovezi moderate
  • Tratamentele (corticosteroizi pe piele sau injectați, hidroxiclorochina și alte medicamente care reduc inflamația) urmăresc oprirea bolii, nu recreșterea părului pierdut. Dovezile vin în mare parte din studii mici și retrospective. Dovezi slabe
  • Boala afectează mult calitatea vieții. Cu cât e prinsă mai devreme, cu atât rămâne mai mult păr de protejat. Dovezi moderate

Ce spune știința

Cum arată și ce simți

Există două mari familii de căderi de păr. În cele „necicatriciale” (de exemplu alopecia androgenetică sau telogen effluvium), foliculul rămâne viu și părul poate crește din nou. În cele cicatriciale, inflamația distruge celulele stem din folicul, iar locul lui este luat de țesut fibros, ca o cicatrice. De aceea, în lichen planopilaris, timpul contează: părul pierdut nu revine, dar se poate proteja cel care încă există [1]. Dovezi puternice O privire de ansamblu asupra tuturor tipurilor găsești în Căderea părului: tipurile de alopecie.

Cum arată, concret:

  • Zone fără păr, de obicei pe creștet și în părțile laterale de sus ale capului. Într-o serie de 291 de pacienți, zona laterală de sus era afectată la aproape 70% [4]. Pielea din mijlocul zonei pare netedă și lucioasă.
  • La marginea zonelor, unde boala e activă: roșeață în jurul firelor rămase și mici scuame albicioase care îmbracă baza firului ca un manșon [5].
  • Simptome: mâncărime, usturime sau durere a scalpului, de la ușoare la supărătoare [3].

Numele vine de la lichenul plan, o boală inflamatorie care dă pe piele mici umflături violacee, cu mâncărime, sau leziuni albicioase în gură și pe zona genitală. Cele două pot apărea la aceeași persoană: lichenul plan a fost găsit la circa 20% dintre cei 291 de pacienți dintr-o serie iraniană [4] și la 6,5% în medie într-o meta-analiză de 59 de studii [6]. Dovezi moderate

Există și forme înrudite. Sindromul Graham-Little (Graham-Little-Piccardi-Lassueur) este o variantă rară în care, pe lângă pierderea de păr cu cicatrice pe scalp, apar căderea părului de la axile și din zona pubiană și mici umflături țepoase pe corp [4]. Alopecia frontală fibrozantă afectează linia frontală a părului și sprâncenele; experții europeni o consideră o variantă din același spectru cu lichen planopilaris [2]. Are ghid separat: Alopecia frontală fibrozantă.

Când începe

Boala apare de obicei la adulți, mai ales de vârstă mijlocie. În baza de date din SUA, vârsta mediană a persoanelor cu diagnosticul era de 64 de ani [3]. În studiile din clinici, pacienții au fost adesea mai tineri: de exemplu, vârsta medie în studiul cu PRP descris mai jos a fost de aproximativ 43 de ani [13]. Dovezi moderate

Cât de frecventă este și pe cine afectează

Un studiu pe aproape 1,5 milioane de adulți din SUA a estimat o prevalență de 13,4 la 100 000, adică aproximativ 1 persoană din 7500. Dintre cei 241 de pacienți identificați, 92,1% erau femei și 7,9% bărbați [3]. La fel în seria iraniană [4]. Dovezi moderate

Ce spun studiile despre cauze

Cauza exactă nu se cunoaște, dar există câteva piste:

  • Este o boală imună: anumite limfocite (celule ale sistemului imunitar, de tip T CD8+) atacă structuri din folicul, iar inflamația îl distruge definitiv [1]. Dovezi moderate
  • În biopsiile de la pacienți s-a găsit o scădere a unei proteine numite PPAR-gamma, care reglează grăsimile din folicul. La șoareci, eliminarea ei din celulele stem ale foliculului a produs o cădere de păr cu cicatrice [7]. Rezultat de laborator, nu dovadă la oameni. Dovezi slabe
  • Persoanele cu lichen planopilaris au mai des și alte boli: lichen plan, lupus, vitiligo, psoriazis și boli ale tiroidei. Hipotiroidismul a apărut la 17,8% dintre pacienți, cu șanse de circa 1,5 ori mai mari decât la cei fără boală [6]. Sunt asocieri, nu dovezi că una o provoacă pe cealaltă. Dovezi moderate
  • Mulți pacienți cred că stresul a declanșat boala, dar nu există dovezi că stresul o cauzează. Nedovedit

Cum se pune diagnosticul

Tricoscopia, făcută de dermatolog, înseamnă examinarea scalpului cu un dermatoscop, o lupă cu lumină specială. În fazele active se văd roșeața din jurul firelor, vasele mici și manșoanele de scuame; în zonele vechi, pete albe lucioase, fără deschideri de fir [5]. Biopsia (un fragment mic de piele, luat cu anestezie locală) confirmă de obicei diagnosticul și deosebește boala de alte alopecii cicatriciale, cum este lupusul discoid. Dovezi moderate

Tratamentele: ce funcționează și cât de sigur știm

Scopul tratamentului este oprirea inflamației și a progresiei. Nu există un tratament care vindecă boala, iar studiile randomizate (în care pacienții sunt repartizați la întâmplare) sunt puține și mici [1].

Tratamente medicamentoase

  • Corticosteroizii puternici aplicați pe scalp și injectați direct în zonele active sunt prima linie în poziția experților europeni (EADV) [1]. Sunt și cele mai folosite: în SUA, 37,3% dintre pacienți au primit injecții și 34,5% creme sau soluții [3]. Funcționează? Probabil reduc inflamația și simptomele, dar dovezile sunt limitate. Dovezi slabe
  • Hidroxiclorochina, un medicament pe cale orală folosit și în lupus. Într-un studiu retrospectiv pe 40 de pacienți, fără grup de comparație, simptomele și semnele s-au ameliorat la 69% după 6 luni și la 83% după 12 luni [9]. O meta-analiză a 7 studii randomizate (251 de pacienți) a găsit-o mai eficientă decât metotrexatul și ciclosporina [8]. Funcționează? Pare să ajute mulți pacienți, dar dovezile rămân slabe. Dovezi slabe
  • Alte imunomodulatoare (medicamente care reduc activitatea sistemului imunitar: metotrexat, ciclosporină, micofenolat) se folosesc când boala e extinsă sau nu răspunde. În seria iraniană, ratele de răspuns au fost mari la ciclosporină și metotrexat, dar aceste două medicamente au avut mai multe efecte adverse decât micofenolatul [4]. Dovezi slabe
  • În meta-analiza de mai sus, adăugarea N-acetilcisteinei sau a pentoxifilinei la corticosteroidul pe scalp a dat rezultate mai bune decât corticosteroidul singur [8]. Rezultat de confirmat. Dovezi slabe

Toate aceste medicamente se dau pe rețetă și au nevoie de supraveghere medicală, unele cu analize de sânge și controale periodice (de exemplu, la ochi pentru hidroxiclorochină). Alegerea lor aparține medicului.

Proceduri

  • Plasma bogată în trombocite (PRP), adică injecții cu plasmă din propriul sânge: într-un studiu randomizat pe 24 de pacienți, PRP adăugată la corticosteroidul pe scalp a menținut un scor de activitate mai mic după 6 luni decât corticosteroidul singur [13]. Funcționează? Prea devreme de spus, studiul e foarte mic. Dovezi slabe
  • Transplantul de păr este o opțiune estetică, nu un tratament. O analiză a 13 studii (113 pacienți, doar serii și cazuri) a arătat că firele transplantate supraviețuiesc bine în primul an, dar după al doilea an supraviețuirea a scăzut adesea sub 41% [12]. Se ia în calcul doar când boala e liniștită de mult timp. Dovezi slabe

Terapii în curs de dezvoltare

  • Inhibitorii JAK (medicamente care blochează semnale ale inflamației, aprobate deja pentru alte boli). Într-un studiu randomizat pe 37 de pacienți, tofacitinibul adăugat la corticosteroidul pe scalp a îmbunătățit evaluarea medicului și testul de smulgere a firelor, dar nu a schimbat semnificativ scorul principal de activitate față de placebo [10]. Dovezi slabe
  • Agoniștii PPAR-gamma (pioglitazona, un medicament pentru diabet) țintesc mecanismul descris mai sus. Un studiu prospectiv din Belgrad, pe 82 de pacienți, a găsit o scădere a activității bolii similară cu hidroxiclorochina, dar pacienții nu au fost repartizați la întâmplare: cei cu boală mai puțin extinsă au primit pioglitazonă [11]. Dovezi slabe

Impactul psihologic

Un review sistematic a arătat că boala scade stima de sine și calitatea vieții, iar activitatea mai mare a bolii se leagă de mai multă anxietate și depresie [14]. Dacă simți că boala îți afectează dispoziția, somnul sau viața socială, spune-i medicului. Pentru gestionarea stresului, vezi Stresul cronic: ce funcționează. Dovezi moderate

Ce poți face

  • Dacă observi zone fără păr cu roșeață, scuame sau mâncărime, programează-te la un dermatolog cât mai repede. În România, consultația decontată la dermatolog se face pe baza unui bilet de trimitere de la medicul de familie.
  • Fotografiază scalpul periodic, în aceeași lumină; pozele îl ajută pe medic să urmărească evoluția.
  • Spune-i medicului despre alte probleme de piele, din gură sau de tiroidă, și despre medicamentele pe care le iei.
  • Urmează tratamentul și controalele stabilite. Nu opri și nu schimba singur medicamentele, nici când simptomele se liniștesc.
  • Ce nu ajută: șampoanele, uleiurile, suplimentele pentru păr sau „tratamentele naturiste” nu au studii care să arate că opresc inflamația. Nedovedit

Ce nu știm încă

  • Ce declanșează boala și de ce afectează mai ales femeile.
  • Care tratament e cel mai bun: aproape nu există studii mari care să compare direct tratamentele [1].
  • Dacă inhibitorii JAK sau pioglitazona vor deveni opțiuni standard; e nevoie de studii randomizate mai mari.
  • Cât de frecventă este boala în România.

Când să mergi la medic

  • Programare la dermatolog cât mai curând (în zilele sau săptămânile următoare) dacă: apar zone fără păr unde pielea pare netedă și lucioasă; ai roșeață, scuame în jurul firelor, mâncărime, usturime sau durere a scalpului; zonele se măresc.
  • Dacă ai deja diagnosticul: mergi la control mai devreme când simptomele revin sau zonele cresc în timpul tratamentului.
  • Dacă iei hidroxiclorochină sau alte imunomodulatoare: anunță medicul imediat dacă ai tulburări de vedere, febră, infecții repetate, îngălbenirea pielii sau o erupție nouă.
  • Dacă ai gânduri de a-ți face rău, sună la 112.

Surse

  1. Seyed Jafari SM, Starace M, Katoulis A, et al. Management of classic lichen planopilaris: The EADV task force on hair diseases position statement. J Eur Acad Dermatol Venereol. 2026. PubMed ↩
  2. Starace MVR, Pampaloni F, Iorizzo M, et al. Delphi Consensus on the Distinct Clinical and Histopathological Features of Lichen Planopilaris and Frontal Fibrosing Alopecia: Insights From the Hair Diseases EADV Task Force. Int J Dermatol. 2025. PubMed ↩
  3. Pelet Del Toro N, Strunk A, Garg A. Prevalence and Treatment Patterns in Patients With Lichen Planopilaris. JAMA Dermatol. 2024. PubMed ↩
  4. Babahosseini H, Tavakolpour S, Mahmoudi H, et al. Lichen planopilaris: retrospective study on the characteristics and treatment of 291 patients. J Dermatolog Treat. 2019. PubMed ↩
  5. Gowda SK, Errichetti E, Behera B, et al. Trichoscopic Features of Lichen Planopilaris versus Frontal Fibrosing Alopecia: A Systematic Review. Dermatol Pract Concept. 2025. PubMed ↩
  6. Chen LC, Ogbutor C, Bae S, et al. Comorbidities Associated With Lichen Planopilaris: A Systematic Review and Meta-Analysis. Int J Dermatol. 2025. PubMed ↩
  7. Karnik P, Tekeste Z, McCormick TS, et al. Hair follicle stem cell-specific PPARgamma deletion causes scarring alopecia. J Invest Dermatol. 2009. PubMed ↩
  8. Husein-ElAhmed H, Husein-ElAhmed S. A Systematic Review and Bayesian Network Meta-Analysis of Medical Therapies for Lichen Planopilaris. Dermatology. 2024. PubMed ↩
  9. Chiang C, Sah D, Cho BK, et al. Hydroxychloroquine and lichen planopilaris: efficacy and introduction of Lichen Planopilaris Activity Index scoring system. J Am Acad Dermatol. 2010. PubMed ↩
  10. Mahmoudi H, Daneshpajooh M, Dadkhahfar S, et al. Efficacy and safety of tofacitinib in the treatment of adults with lichen planopilaris: A randomized placebo-controlled trial. Int Immunopharmacol. 2025. PubMed ↩
  11. Kapetanovic I, Zivanovic D, Soldatovic I, et al. Efficacy and safety of pioglitazone in lichen planopilaris in comparison with hydroxychloroquine: Prospective non-inferiority study. J Dtsch Dermatol Ges. 2026. PubMed ↩
  12. Palacios-Diaz RD, Lasheras-Pérez MA. Systematic review of efficacy of hair transplantation in patients with classic lichen planopilaris and frontal fibrosing alopecia: revisiting the current evidence. An Bras Dermatol. 2026. PubMed ↩
  13. Behrangi E, Akbarzadehpasha A, Dehghani A, et al. Platelet-rich plasma as a new and successful treatment for lichen planopilaris: A controlled blinded randomized clinical trial. J Cosmet Dermatol. 2024. PubMed ↩
  14. Kelati A, Jafferany M. Quality-of-life assessment and the impact of early diagnosis and treatment in lichen planopilaris: a systematic review. Clin Exp Dermatol. 2024. PubMed ↩